X

Briana Cigan - talent, inteligență, frumusețe

26 Oct 2015 | scris de Mihaela Daniel
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe
  • Briana Cigan -  talent, inteligență, frumusețe

4,77 rating / 22 voturi
Review Merg.In
 O mică artistă în devenire
 
„M-aș trezi, aș mânca, apoi aș cânta la pian”. Așa începe o zi perfectă pentru Briana. Când te uiți la Briana, vezi o micuță domnișoară, sfioasă, cu un zâmbet angelic, finuță și cu o privire ce denotă inteligență. E un copil care te captivează după primele cuvinte, e sinceră, inocentă și cu cei șapte ani de acasă. Un copil perfect, ar spune unii, care, în spatele candorii sale, ascunde o maturitate puțin prezentă la copiii de vârsta ei.


Briana Cigan este o fetiță de 13 ani, elevă de nota 10, care are multe pasiuni: cântă la pian, desenează, face sport, iubește animalele, are părinți care o susțin și o încurajează și are un vis frumos, acela de a face ce îi place, ce o împlinește. Și nu este un vis imposibil, pentru că ea a găsit cum să îmbine frumosul cu utilul și își propune să trăiască astfel.

Pianul, prima iubire
Briana spune că primul contact a fost cu o orgă, atunci când avea cinci ani și jumătate și era în vizită la o prietenă a mamei sale. Aceasta, ascultând-o cum se „juca” la orgă, i-a spus mamei sale că fetița are ureche muzicală și a decis să o învețe notele pe Briana. Nefiind profesoară de pian, după o vreme le-a recomandat să caute un profesor care să o învețe secretele acestei arte. Astfel, au căutat și au găsit o vecină, fostă profesoară la Liceul de Muzică „Ion Vidu”, care o pregătește de patru ani, ajungând azi să facă pian de performanță.

Primul concurs la care a participat Briana a fost Young Artists, când avea zece ani, unul dintre motive fiind că în juriu era Teo Milea, care „este un pianist și compozitor care mă inspiră”. A fost pe locul doi, lucru care a ambiționat-o și ulterior a mers la fiecare concurs de care a auzit, ajungând să câștige multe locuri întâi.

Prima întâlnire cu el a fost când a avut lansarea primului său album la Timișoara, iar Briana i-a cerut un autograf și partitura unei piese care ei îi plăcea foarte mult. „Pentru a o obține, l-am tot stresat, am ținut legătura și am făcut rost… Am cântat melodia aceea la multe evenimente la care am participat, pentru că are succes”, spune Briana. S-a ivit și ocazia să cânte piesa pentru Teo Milea, acesta „de foarte mult timp își dorea să stea și să asculte pe cineva interpretându-i melodiile, era un vis de-al lui”. De atunci sunt prieteni și mai mult decât atât, a făcut teorie muzicală cu el timp de un an.

Evenimente la care a cântat
Prima apariție în public a fost în 2013 la Gala Ziua Adopției, organizată de „Ador Copiii”, chiar de ziua mamei sale - a fost cel mai frumos cadou pentru ea. Apoi a mai cântat la Librăria Cartea de Nisip, când, alături de Oana Cristescu (n.r. - poetă) care citea poezie, a prezentat o piesă de Crăciun „Steluțe pe acadele și zâmbete pe inele”, iar de Paște, „Ouă pestrițoase printre vorbe misterioase”, unde și-a lansat prima melodie compusă de ea, „Vis colorat”. A mai avut o apariție și la Concertul de muzică clasică la Liceul de Artă „Ion Vidu”, la invitația Clubului Interact Timișoara, care avea un scop caritabil și anume susținerea Casei de Copii „Frații lui Onisim” din Timișoara. De asemenea, a mai cântat și la vernisajul pictoriței Loredana Bratu, anul acesta, în 17 septembrie, „Azi, mâinele de ieri”, la încheierea anului universitar în Aula Universității de Vest Timișoara sau la festivitățile de sfârșit de an de la școala unde studiază.

Desenul, a doua iubire

Și desenul este foarte important pentru Briana, îi place foarte mult să deseneze și să picteze. De o vreme, cu ocazia zilelor de naștere ale prietenilor le face cadou tablouri pictate de ea. Recent, a fost ziua bunicii ei și, spune ea, „ ne-am pictat pe ea și pe mine cum stăm pe un leagăn care atârna de un copac”. Acum merge la un club de artă în fiecare săptămână, pentru a învăța tot mai multe. A pictat o serie de patru tablouri, Anotimpurile, care au fost înrămate de artistul plastic Oana Benedek și dăruite cadou. Planurile includ desenul: „Pentru că-mi plac matematica și desenul, aș vrea să devin arhitect. Deși iubesc enorm pianul, știu că, dacă mă axez doar pe asta, nu prea voi ajunge departe, pentru că în domeniul acesta ca să reușești trebuie să fii printre cei mai buni. De pictat voi picta în continuare, de fiecare dată când am inspirație, pentru că pictura și desenul nu sunt aceleași lucruri”, se confesează Briana.

„Matematica este una dintre materiile care mi se par ușoare”, susține Briana. Se pare că nu toate materiile sunt ușoare, geografia îi dă bătăi de cap cu numele asiatice pe care nu le poate reține. Deși este o elevă de nota zece, ea nu se consideră, deoarece, spune ea „un elev de nota zece iubește toate materiile” și ea nu le iubește neapărat pe toate. Cu toate acestea, pentru meritele deosebite la învățătură, Briana a fost premiată de Primăria Timișoarei, alături de ceilalți 400 de elevi eminenți ai orașului, la Gala de Excelență.

Viața ca un vis
Timpul liber și-l ocupă în mare parte cu pianul. În weekend, de obicei, desenează, și pentru că nu prea face mișcare, toate activitățile fiind statice, de două ori pe săptămână merge la înot cu mama ei. Nu prea are prieteni în zona în care locuiește, dar la școală are foarte mulți și se simte foarte bine, păstrează legătura cu ei și în afara orelor de școală. Ea spune că are o prietenă foarte bună, Althea, cu care se știe de când era mică. Deși cele două nu se văd des, se înțeleg foarte bine, iar Briana o consideră o prietenă adevărată precum și pe George, Roxana, Bogdan și Darius - care sunt și ei prieteni de-o viață.

Dacă ar fi să își imagineze o zi perfectă, aceasta ar arăta așa: „M-aș trezi, aș mânca, apoi aș cânta la pian”. Apoi ar ieși să se plimbe. Îi place foarte mult să se plimbe și să asculte muzică la căști. Părinții au o casă într-un sat, unde merge de obicei în weekend-uri. Acolo se plimbă cu mult drag, iese din grădină, trece un râu, apoi o pășune și intră în pădure. În acele plimbări îi vine inspirația, dezvoltă multe idei, planuri. „Apoi aș picta ceva și apoi aș cânta din nou la pian”. La sat scoate pianul afară, sub nuc și cântă în aer liber. „Mi se pare foarte relaxant”, spune Briana. Apoi „m-aș plimba, îmi place foarte mult să mă plimb, să admir natura, mi se pare un miracol. Aș ieși cu tata cu bicicleta, sunt tot felul de drumuri forestiere cu peisaje minunate, sunt mânăstiri de vizitat în zonă”. Seara ar sta la focul de tabără pe care îl face cu familia în timpul verii, în spatele grădinii, prăjind bezele, pâine, apoi ar sta și s-ar uita la stele căzătoare (în luna august, stă nopțile de weekend până târziu în noapte și privește stelele căzătoare). „Așa ar arăta o zi perfectă pentru mine”, spune Briana. Fiind singură la părinți, familia este foarte importantă pentru ea: „Familia mea mă susține, mă îndurmă, mama este un fel de impresar, ea găsește toate concursurile și activitățile, ea mă ajută cu toate”. Dacă nu era ea, nu crede că ar fi ajuns să cânte la pian. „Tata este ca un fel de critic al meu”, spune Briana. El stă, o ascultă, o corectează. Uneori îl vede la pian, cum încearcă să cânte și el și îi cere să îl învețe. Briana spune că petrece timp frumos cu familia, ies în oraș, se plimbă, merg la sat unde mereu e ceva de făcut.

În loc de încheiere

Briana nu își imaginează viața fără muzică și desen: „Muzica și desenul, pictura au o legătură strânsă, iar pentru mine una fără alta nu ar avea sens. Viața mea fără muzică, fără desen ar fi una monotonă. Arta în sine ne înconjoară pe toți, orice sunet pe care îl auzim, orice voce pe care o auzim înseamnă muzică, orice obiect, ființă are culoare, deci viața mea fără acestea ar fi... inexistentă. Aș fi doar o ființă fără suflet sau emoții”.

Dacă ar fi să își trimită sieși un mesaj pentru când ar avea 25 de ani, și-ar spune următoarele: „Alege să faci în viață ceva ce să te facă fericită, să îi facă și pe ceilalți fericiți, astfel încât să te simți mereu împlinită, respectată, iubită. Și nu rupe niciodată bucăți din sufletul tău pentru a le da altora, dacă crezi că nu le vei primi înapoi”.

 

Cuvinte cheie:   pian / muzica / desen / arta / Teo Milea / Young Artists
Comentarii