Valea Iliuţei face legătura între localitatea Lunca Ilvei şi Piatra Fântânele
La ieşirea din partea de sus a localităţii Lunca Ilvei se întinde, şerpuind printre munţi, Valea Iliuţei. Drum forestier şi curs de apă, această vale face legătura între localităţile Lunca Ilvei şi Piatra Fântânele. De o parte şi de alta a drumului, în poieniţe la vedere sau ascunse printre brazi şi molizi, vom găsi multe locuri unde se poate poposi.
Valea Iliuţei este situată la ieşirea din localitatea Lunca Ilvei, spre Piatra Fântânele şi face legătura între cele două localităţi. Se prezintă sub forma unui defileu mai larg, săpat în rocă sedimentară şi pe alocuri şisturi, de afluentul râului Ilva, Iliuţa. De-o parte şi de alta este străjuită de dealuri şi piscuri montane, cel mai înalt fiind Vârful Păltineasa. Până la ieşirea spre Piatra Fântânele drumul urcă lin, şerpuind printre dealuri, apoi urmează o pantă destul de abruptă care iarna pune în dificultate utilajele auto care vor să ajungă pe drumul european ce leagă Ardealul de Moldova.
Locuri de popas
Pe tot parcursul văii, drumul forestier şi apa nu se despart la o distanţă mai mare de cincizeci de metri. Apa trece când de o parte, când de alta a drumului, ceea ce face ca pe marginea drumlui să se găsească mereu poieniţe, unele înconjurate de brazi şi molizi, altele sub formă de luncă.
În aceste poieniţe, reprezentanţii Ocolului Silvic Valea Ilvei au construit, pentru turiştii care vor să parcurgă acest traseu pe jos, băncuţe şi mese din lemn de conifere, acoperite cu şindrilă pentru a fi feriţi de ploaie. Din loc în loc, turistul poate întâlni fântâniţe săpate în stâncă şi zidite cu piatră din care îşi poate potoli setea cu apă rece ca gheaţa şi limpede ca şi cristalul. În poieniţe se simte, începând de primăvara şi până toamna târziu, mirosul de conifer în sevă, de iarbă fragedă şi de flori de câmp. Cursul apei este străbătut de peştii care se mişcă ca săgeţile, se ascund pe sub bolovani sau sar la micile cascade, pentru a ajunge cât mai aproape de izvorul pârâului.
Pe costişele de pe cealaltă margine a drumului şi în poieniţe, cresc tot soiul de fructe de pădure: frăguţe, zmeură, coacăze, afine, mure, măceşe sălbatice etc. De asemenea, pentru cei cunoscători, se găsesc şi importante plante medicinale, cum ar fi: pojarniţă (sunătoare), pedicuţă , potbal, tătăneasă, afin, chimen, coada-şoricelului, barba-ursului, coada-calului, traista-ciobanului şi altele.
Dacă turistul este norocos, poate avea şansa să vadă ciute însoţite de iezi şi cerbi, iepuri sălbatici, veveriţe și mai rar mistreţi sau urşi.
Din copaci te întâmpină vesele, o varietate de păsări cu cântecele lor plăcute, sau ciocănitori supărate, care caută hrană sub scoarţa copacilor.
Turistul care ştie să aprecieze frumuseţea şi bogăţia naturii va fi încântat de minunile pe care poate să le admire, odihnindu-se la un popas turistic pe Iliuţa.
Valea Iliuţei este situată la ieşirea din localitatea Lunca Ilvei, spre Piatra Fântânele şi face legătura între cele două localităţi. Se prezintă sub forma unui defileu mai larg, săpat în rocă sedimentară şi pe alocuri şisturi, de afluentul râului Ilva, Iliuţa. De-o parte şi de alta este străjuită de dealuri şi piscuri montane, cel mai înalt fiind Vârful Păltineasa. Până la ieşirea spre Piatra Fântânele drumul urcă lin, şerpuind printre dealuri, apoi urmează o pantă destul de abruptă care iarna pune în dificultate utilajele auto care vor să ajungă pe drumul european ce leagă Ardealul de Moldova.
Locuri de popas
Pe tot parcursul văii, drumul forestier şi apa nu se despart la o distanţă mai mare de cincizeci de metri. Apa trece când de o parte, când de alta a drumului, ceea ce face ca pe marginea drumlui să se găsească mereu poieniţe, unele înconjurate de brazi şi molizi, altele sub formă de luncă.
În aceste poieniţe, reprezentanţii Ocolului Silvic Valea Ilvei au construit, pentru turiştii care vor să parcurgă acest traseu pe jos, băncuţe şi mese din lemn de conifere, acoperite cu şindrilă pentru a fi feriţi de ploaie. Din loc în loc, turistul poate întâlni fântâniţe săpate în stâncă şi zidite cu piatră din care îşi poate potoli setea cu apă rece ca gheaţa şi limpede ca şi cristalul. În poieniţe se simte, începând de primăvara şi până toamna târziu, mirosul de conifer în sevă, de iarbă fragedă şi de flori de câmp. Cursul apei este străbătut de peştii care se mişcă ca săgeţile, se ascund pe sub bolovani sau sar la micile cascade, pentru a ajunge cât mai aproape de izvorul pârâului.
Pe costişele de pe cealaltă margine a drumului şi în poieniţe, cresc tot soiul de fructe de pădure: frăguţe, zmeură, coacăze, afine, mure, măceşe sălbatice etc. De asemenea, pentru cei cunoscători, se găsesc şi importante plante medicinale, cum ar fi: pojarniţă (sunătoare), pedicuţă , potbal, tătăneasă, afin, chimen, coada-şoricelului, barba-ursului, coada-calului, traista-ciobanului şi altele.
Dacă turistul este norocos, poate avea şansa să vadă ciute însoţite de iezi şi cerbi, iepuri sălbatici, veveriţe și mai rar mistreţi sau urşi.
Din copaci te întâmpină vesele, o varietate de păsări cu cântecele lor plăcute, sau ciocănitori supărate, care caută hrană sub scoarţa copacilor.
Turistul care ştie să aprecieze frumuseţea şi bogăţia naturii va fi încântat de minunile pe care poate să le admire, odihnindu-se la un popas turistic pe Iliuţa.
