„Mă consideram o persoană necreativă, doar eram inginer constructor”
Interviu cu Antonia Rasovan, organizatoarea Festivalului „Support Art”
Antonia, inginer constructor ca profesie, a descoperit că în ea, ca în fiecare dintre noi, de altfel, sălăşluieşte şi un artist, a cărui voce se cere exprimată, căci altfel vieţile noastre sunt incomplete. Festivalul „Support Art” pe care îl organizează este pentru oamenii care vor să îşi exprime creativitatea şi caută frumosul în diversele sale forme.
Interviu cu Antonia Rasovan, organizatoarea Festivalului „Support Art”
Antonia, inginer constructor ca profesie, a descoperit că în ea, ca în fiecare dintre noi, de altfel, sălăşluieşte şi un artist, a cărui voce se cere exprimată, căci altfel vieţile noastre sunt incomplete. Festivalul „Support Art” pe care îl organizează este pentru oamenii care vor să îşi exprime creativitatea şi caută frumosul în diversele sale forme.
Cum ţi-a venit ideea organizării acestui festival?
Ideea s-a născut cam aşa. Acum ceva timp am început să învăț online să dansez un dans tradiţional indian, Odissi, cu o artistă celebră din New Delhi, Reela Hota. La un moment dat am simţit că trebuie să fac un spectacol. Am făcut primul spectacol la şcoala de yoga unde merg, Prakriti School of Yoga. Apoi am mai organizat un spectacol pentru prieteni, în altă locaţie. Mi-ar fi plăcut să mai ţin reprezentaţii, însă neavând cadrul potrivit, m-am gândit că trebuie să-l creez eu. Aşa mi-am dat seama că mai sunt şi alte persoane ca mine care fac diverse activităţi artistice, dar nu ca profesie de bază, ci ca hobby, dar doresc să împărtăşească ceea ce fac, să-şi prezinte munca, creaţiile. Şi aşa s-a născut ideea Festivalului „Support Art”. Acest eveniment susţine arta, artiştii amatori, dar care nu se deosebesc cu nimic în ceea ce priveşte calitatea şi profesionalismul de artiştii consacraţi.
Anul trecut a fost prima ediţie „Support Art”, era şi prima dată pentru tine când organizai un festival. Cum a fost?
A fost mai simplu decât mă aşteptam. Cel puţin la partea de relaţii interumane. Pe majoritatea artiștilor i-am contactat, dar şi mulţi alții au fost interesaţi şi m-au contactat ei. Partea care mi s-a părut mai grea a fost promovarea meadia, facebook.
Ce-mi poţi spune despre artiştii participanţi la festival?
Toţi care au participat s-au implicat foarte mult. Fiecare artist şi-a organizat propriul eveniment din cadrul festivalului foarte bine. Eu sunt inginer constructor şi manager de proiect, deci şi în meseria mea coordonez oameni, dar de multe ori trebuie să trag de ei, adică eu să fiu motorul şi ei să mă urmeze. La festival însă toţi participanţii au avut iniţiativă, şi-au făcut excelent treaba.
Faptul că s-au desfăşurat într-o comunitate de acelaşi fel, adică nu toţi erau artişti profesionişti, le-a dat curaj să se manifeste. Pentru că, de exemplu, unul dintre participanţi spunea că, dacă ar fi fost o expoziţie de grup cu artişti consacraţi, nu i-ar fi fost uşor să participe. Sunt oameni care fac lucruri extraordinare, dar care nu ies niciodată din cercul lor de prieteni.
Povesteşte-mi despre conceptul festivalului, ce aduce nou?
Conceptul festivalului este de a promova persoane care, nefiind artiști profesioniști, au hobby-uri artistice și doresc să le facă cunoscute. Dorim să asigurăm o vizibilitate cât mai mare tuturor evenimentelor. Fiind o expoziţie de grup, în fiecare seară doi dintre expozanţi îşi vor susţine vernisajul şi fiecare expozant va fi responsabil de organizarea propriului eveniment. Va invita cunoscuţi, prieteni etc. Dar în acelaşi timp invitaţii vor vedea lucrările tuturor celorlalţi, iar unii dintre ei vor rămâne în continuare la celelalte evenimente din seara aceea. După partea de vernisaje, va fi partea de spectacole. Astfel, în fiecare seară, expoziţia este vizitată. Deci nu este ca la o expoziție obişnuită, unde doar în ziua vernisajului vine multă lume şi apoi puţină lume mai vizitează expoziţia. La acest festival, în fiecare seară vin mai multe presoane, cu interese diverse şi se formează un amestec de privitori.
Conceptul festivalului este de a promova persoane care, nefiind artiști profesioniști, au hobby-uri artistice și doresc să le facă cunoscute. Dorim să asigurăm o vizibilitate cât mai mare tuturor evenimentelor. Fiind o expoziţie de grup, în fiecare seară doi dintre expozanţi îşi vor susţine vernisajul şi fiecare expozant va fi responsabil de organizarea propriului eveniment. Va invita cunoscuţi, prieteni etc. Dar în acelaşi timp invitaţii vor vedea lucrările tuturor celorlalţi, iar unii dintre ei vor rămâne în continuare la celelalte evenimente din seara aceea. După partea de vernisaje, va fi partea de spectacole. Astfel, în fiecare seară, expoziţia este vizitată. Deci nu este ca la o expoziție obişnuită, unde doar în ziua vernisajului vine multă lume şi apoi puţină lume mai vizitează expoziţia. La acest festival, în fiecare seară vin mai multe presoane, cu interese diverse şi se formează un amestec de privitori.
Care au fost rezultatele primei ediţii a festivalului?
Eu cred că rezultatele au fost foarte bune. Le-am oferit o platformă participanţilor, un imbold. Unii au avut mai multe expoziţii după aceea. De exemplu, Daniel Tellman a fost „racolat” de un grup de artişti în urma festivalului şi a avut mai multe evenimente şi expoziţii cu fotografie pinhole. Şi eu am mai avut reprezentaţii de dans. Consider că festivalul le-a dat participanţilor curaj şi vizibilitate.
Cum va fi ediţia de anul acesta?
Anul trecut am organizat festivalul la Casa Artelor, anul acesta ne găzduiește Ambasada, în spaţiul de la etaj. Ceva nou la această ediţie va fi mâncarea. Sunt persoane care știu să gătească foarte bine şi la fiecare vernisaj vom avea şi mici gustări deosebite.
Vei avea şi tu un spectacol în cadrul festivalului de anul acesta?
Anul trecut am făcut o coregrafie împreună cu profesoara mea de dans din India, pe piesa „Mountain and Cloud” a formației Thy Veils, pe care o voi prezenta în cadrul festivalului.Interesant. Dans indian pe muzica unei formaţii timişorene. Dar cum ai ajuns să dansezi Odissi, nu e ceva foarte obişnuit aici.
E o poveste interesantă. Eram în India, şi am văzut un grup de fetiţe indiene dansând Odissi. Şi... am rămas mută. Aşa de mult mi-a plăcut încât am rămas fără cuvinte şi cu emoţiile revărsându-se. Când m-am întors în România soţul meu mi-a trimis într-o zi un link cu un video cu Anoushka Shankar pe a cărei muzică o artistă dansa Odissi. M-am îndrăgostit iremediabil. Apoi, vorbind cu o prietenă, Iuliana Nălăţan, care organizează festivalul Namaste India în Bucureşti, am întrebat-o dacă nu există în România posibilitatea de a învăţa acest dans. Nu exista. Însa ea cunoştea o artistă din New Delhi. Şi aşa ne-a venit ideea cursurilor de dans online. I-am scris profesoarei și ea a acceptat să fac ore de dans cu noi. De acolo lucrurile s-au legat de așa natură că acum am săptămânal ore cu ea.
Înainte de a dansa sau de a organiza acest festival, ai avut alte activităţi creative?
Nu. Adică mai dansam în discotecă (râde), dar, în rest, nimic. Chiar mă consideram o persoană necreativă. Doar eram inginer constructor. Hai să fim serioşi.
Etichetele astea...
Da. Dar interesant este că, după ce am început dansul, s-au deschis foarte multe petale ale creativităţii. Şi mi-am dat seama că nu sunt doar inginer constructor.
