Comuna Șieuț
(scurtă monografie)
Comuna Şieuţ din Judeţul Bistriţa-Năsăud are sub administraţie satele Şieuţ, Ruştior, Sebiş şi Lunca. Din punct de vedere geografic, comuna se află pe cursul superior al Vaii Şieului, în nord-estul Depresiunii Transilvania, la contacul acesteia cu Munţii Călimani.
Şieuţ a fost construit de către iobagi în secolul XV. În decursul istoriei a aparţinut unor familii nobiliare. Saşii au părăsit satul la sfârşitul secolului XVII, nelăsând multe urme în toponomia actuală a satului. De atunci până în zilele noastre a urmat o dezvoltare economică şi culturală bogată, ce a adus renumele Sieuţului ca fiind un sat prosper.
Activităţile specifice din Şieuţ sunt agricultura şi creşterea animalelor. Comuna aceasta este cotată ca şi zona cu cele mai multe oi din ţară: 40 000 de capete.
Obiceiurile şi tradiţiile populare încă se păstrează. Ritualurile vechi se îmbină cu acte ceremoniale spectaculoase. Acest lucru determină un potențial turistic ridicat.
Datinile care au rămas vii în zonă sunt „Obrăzarea”, „Strigatul în Coastă”, „Plugarul, împreunatul și măsura oilor” şi „Coborâtul olilor”.
Turiştii pot vizita aici Biserica Ortodoxă (deţine bunuri ale Patrimoniului cultural), „Plaiul Cătunesc al Mariei Tereza”, „Poiana Tomii”, dar şi peisaje pitoreşti unice.
Pe teritoriul acestei comune s-au descoperit în urma unor investigaţii arheologice, vestigii aparţinând epocii dacice şi epocii romane. În ceea ce privește urmele de locuire, există descoperiri din epoca fierului şi bronzului.
