Stâna este casa ciobanilor de când pleacă frigul și până acesta reapare. Este aşezată în inima pădurii, într-o căsuță de lemn de dimensiuni reduse, unde ciobanii îngrijesc oile o vară întreagă și prepară alimente din laptele acestora.
La zeci de kilometri distanță, în mijlocul sălbăticiei, aceștia duc un stil de viață foarte greu pe toată perioada călduroasă. Ei își desfăşoară activitatea în vârf de munte, fără un minim de lux fără de care majoritatea nu am ști să ne descurcăm, se luptă cu toate capriciile meteo și trăiesc în căbănuţe de dimensiuni reduse, unde și-au organizat spațiul în aşa fel încât au locuri de dormit și separat locul unde pregătesc brânza, cașul și urda.
Ce presupune un astfel de stil de viață
Viața ciobanilor nu e ușoară, muncesc mult, se trezesc la ora 4, iar nici o noapte nu poate fi liniștită din cauza animalelor sălbatice care pot să apară oricând. Pentru majoritatea ciobanilor aceasta a fost activitatea principală toată viața si probabil cu ea vor muri. Este o meserie care la țară mergea din tată în fiu, astfel de mici copii știau cum se desfăşoară activitatea și munceau cot la cot cu adulții.
Printre ciobanii satului Vătava se numără Şular Pavel, Bondrea Ionel, Tătărău Ioan, German Dumitru și Şulariu Ioan.
Locurile de muncă străvechi
În fiecare an pe timpul verii, ei ușurează munca localnicilor luând în grijă oile acestora. Fiecare dintre ei, deţine propria lui stână. În fiecare primăvară, aceştia împreună cu oile localnicilor, urcă în munte, la stâne, zeci de kilometri parcurși pe jos pentru a ajunge la locuințele în care se vor adăposti până toamna târziu.
Oamenii care locuiesc în sat îşi dau oile pe timp de vară şi le plătesc ciobanilor o anumită sună de bani, iar aceştia în funcţie de cantitatea de lapte pe care o dau oile, le oferă ţăranilor produse care rezultă din laptele de oaie cum ar fi urda şi caşul.
Oaspeții stânelor văd doar partea frumoasă
Cei care ajung la stână sunt tratați foarte bine și sunt serviţi cu: balmoş , jântiţă , caş dulce , urdă sau caş, iar la evenimente deosebite care sunt organizate anual cu toate familiile care au oi la munte, se mănâncă şi carne de miel, din care sunt făcute frigărui sau grătare.
Stânele lor sunt situate departe de sat, iar aceştia toată vara şi-o petrec departe de casă, familiile lor mai vin ocazional în vizită, iar ei au grijă de animalele oamenilor şi produc alimente.
