- Și acum să facem o pauză ca să vă încărcați bateriile.
- Eu m-am relaxat deja; putem începe.
- Nu, nu. Bateriile de la aparat.
- Aoleu, așa e. Am uitat.
☆☆☆
O nouă sâmbătă, un nou atelier. Dacă vă spunem că ne-am petrecut-o numai prin săli de spactacole și studiouri o să părem oameni prea serioși și nu suntem, iar sâmbăta noastră a fost mult mai frumoasă. Am văzut o poveste de dragoste spusă în pași de dans contemporan, am stat cu Ana Pauker, Nicolae Ceaușescu și Gheorghe Gheorghiu-Dej în platoul unui talk show, am stat cu o asistentă medicală și o actriță care a încetat să vorbească într-o casă de pe plajă și am urmărit aventura unui artist plecat la New York. Toate astea în 12 ore.
Ne-am început dimineața cu o cafea la Beans&Dots pe ritmurile hiturilor din anii 80. Adi Bulboacă a intrat în câteva noțiuni tehnice cu participanții și a încheiat mica sesiune teoretică cu o anecdotă de acum mulți ani. Se făcea că era încă la începutul lui ca fotograf. Spectacolul pe care avea să îl fotografieze se juca destul de departe de București, era pus în scenă de unul dintre cei mai buni regizori de teatru de la noi, Mihai Măniuțiu, așa că totul trebuia să iasă perfect. Tot drumul cu trenul a fost un mare roller coaster emoțional. Mai ales că de la un punct încolo și-a dat seama că bateria aparatului nu era plină, iar încărcătorul îl lăsase acasă. Și nimic din ce a încercat pentru a-și recăpăta încărcătorul nu i-a reușit. Așa că a fotografiat cu ce a putut (un aparat mai vechi și mult mai prost împrumutat) și a încercat să țină povestea cât mai ascunsă. Nici asta nu i-a reușit, căci glume în breaslă s-au făcut. Ce i-a reușit însă, de atunci și până acum, a fost să devină unul dintre cei mai buni fotografi de spectacol din România cu peste 1000 de spectacole fotografiate la activ.
Prima sală de spectacol în care am intrat a fost cea de la Linotip. Am văzut și fotografiat un spectacol de dans contemporan care va avea premiera de abia la anul și despre care deja știm că o să ne placă. Anda Stoian și Răzvan Stoian au dansat, iar noi i-am fotografiat exersând atât cu lumina artificială din sală, cât și cu cea naturală. Vă lăsăm pe voi să decideți care vă place mai mult.
După Linotip ne-am dus în studioul lui Adi și în curtea Unteatru, unde i-am fotografiat pe actorii Oana Rusu și Raj Alexandru Udrea. Intrarea și-au făcut-o deja în rol, așa că pentru câteva secunde nu înțelegeam de ce se țipă despre Moscova, Stalin și colectivizare. Deja intuiam cum Cultul personalității nu va fi nimic din ce ne așteptam să fie. Experiența din studioul lui Adi a fost foarte mișto și nu doar pentru că Ana Pauker îl amenința cu un cui pe Nicolae Ceaușescu - ne-a plăcut că participanții noștri au prins repede curaj să le spună actorilor cum să pozeze pentru ei.
Am plecat împreună cu Ana Pauker și Ceaușescu direct spre Centrul Național al Dansului București unde ne-am întâlnit și cu Gheorghe Gheorghiu-Dej (Andrei Șerban). Ei au început să cânte, să se certe și să își facă autocritica (veți înțelege odată ce vedeți spectacolul) - pe scurt, să repete pentru Cultul personalității. Iar noi am continuat să fotografiem, profitând de luminile super colorate din platou.
Ne-am retras la Unteatru să ne încărcăm bateriile (da, la propriu și la figurat) ca apoi să fotografiem Persona după un film de Ingmar Bergman, cu Alina Berzunțeanu și Emilia Bebu, care s-a jucat doar pentru noi. Deși Adi ne-a avertizat că nu-i un spectacol ușor de fotografiat, au ieșit niște fotografii așa de mișto că până și pe Adi l-au impresionat.
Penultima oprire a fost la Green Hours unde am văzut o bucată din HOMO L♥VE ~ montage d’emotions cu Paul Cimpoieru și Daniela Niculae. Mult dans și multă pasiune, un amalgam de dans contemporan, pantomimă, muzică, visuals și teatru, într-o piesă despre iubire sau absolut deloc despre iubire (?).
Pe la 8 seara am ajuns și la partea de debrief, unde ne-am convins din nou că Adi este o persoană care poate să îți dea foarte multă încredere în tine dacă ești fotograf la început de drum. A nu se citi că nu critică sau că nu explică ce puteai face ca fotografia să iasă mai bine. Contează însă modul foarte inspirațional în care o face și modul în care se pricepe să îți dea o direcție. Dar astea cel mai bine se văd live, la ateliere :).
O zi lungă plină de teatru, dans, performance, muzică. Ne place mult ce a ieșit și un mare merit îl au artiștii cu care ne-am întâlnit. Oferiți-le o bătaie în plus din palme la orice spectacol veți vedea la Linotip, Unteatru, Green Hours, CNDB sau produs de Giuvlipen.
Galeria cu fotografiile finale o găsiți aici.
Fotografii de Ștefan Trăsnea.
