Opera Națională București prezintă miercuri, 20 noiembrie 2019, începând cu ora 18:30, spectacolul „La Traviata” de Giuseppe Verdi în regia și mișcarea scenică a lui Paul Curran. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Janko Zsolt – invitat.
Spectacolul readuce în atenția publicului povestea emoționantă a unei curtezane care a trăit în Parisul primei jumătăți a secolului XIX – lea sub numele de Marie Duplessis și care a marcat existența unor artiști precum compozitorul Franz Liszt și scriitorul Alexandre Dumas-fiul. Acesta din urmă, în semn de omagiu postum, a ales-o drept muză pentru celebrul său roman „Dama cu camelii”, care i-a servit lui Giuseppe Verdi drept sursă de inspirație pentru opera sa, „La Traviata”, a cărei primă reprezentație la București a a avut loc în anul 1856, la câțiva ani de la premiera mondială de la Teatrul La Fenice din Veneția.
Regizorul Paul Curran propune o montare neconvențională și provocatoare care transpune acțiunea poveștii din Parisul anului 1700, așa cum apare în libretul operei. Conceptul regizoral urmărește detaliile-cheie ale poveștii Traviatei, în special contrastul dintre conservatorismul aparent și pomiscuitatea tacită, care îi conferă savoare dramatică.
Regizorul Paul Curran despre „La Traviata” de pe scena Operei Naționale București: „Cred că, pentru vremea aceea, Verdi scria o operă modernă. Tema operei era foarte populară în epocă, dar în același timp...periculoasă. În altă ordine de idei, drama constă într-o poveste pe care fiecare dintre noi poate s-o înțeleagă, este povestea unei femei în dizgrație. Credeți că toată această poveste are șanse să se întâmple în realitate? Desigur. Ar trebui o femeie să fie pusă într-o situație atât de îngrozitoare din cauza societății? Eu nu cred asta. Dar tocmai acest aspect o face atât de interesantă pentru mine și mai ales toți putem să găsim ceva în ea din noi înșine, putem găsi ceva similar în noi din anumite fragmente ale poveștii din La Traviata.”
„Clasic şi modern într-o remarcabilă scenografie. Decorurile şi costumele impresionează de la primul cadru prin desene ce dau echilibru platoului scenic, imaginat în ambientul unor locaţii pariziene de început de secol XX, cu mult baroc, dar şi cu tente de „art nouveau”. Acţiunea se petrece însă la finele anilor ’50. Eclectismul asocierii ideilor se susţine şi place.” – Costin Popa
Foto: Sebastian Bucur
.jpg)
Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
