Film O’Clock International Festival onorează patrimoniul cinematografic internațional, printr-un eveniment de industrie dedicat și prin cele 6 producții selectate în secțiunea filmelor clasice. Marele regizor grec Pantelis Voulgaris este invitat special al celei de-a doua ediții a Film O’Clock care va avea loc în perioada 1-6 martie la Cinema Muzeul Țăranului din București.
Una dintre misiunile pe care Festivalul şi le-a asumat este prezentarea de filme clasice din cele șase țări participante: Lituania, România, Bulgaria, Grecia, Egipt și Africa de Sud, producții valoroase ce au trecut testul timpului. Festivalul oferă astfel cinefililor posibilitatea de a-și lărgi orizontul cultural, considerând o modalitate excelentă de a arunca o privire în altă epocă și la modul în care s-a schimbat societatea în ceea ce privește stilul, temele și chiar valorile culturale generale.
Biletele și abonamentele pentru cea de-a doua ediție a Film O'Clock International Festival, care se va desfășura între 1 și 6 martie, la Cinema Muzeul Țăranului din București, sunt disponibile pe platforma Eventbook.
Cele șase clasice din ediția din acest an Film O’Clock sunt filme puternice și inovatoare care au atras atenţia sau chiar au şocat la vremea lor şi care, din acest motiv, au fost, la început, fie privite cu scepticism sau chiar interzise:
- Mireasa Diavolului, regia Arūnas Žebriūnas, Lituania, 1976
- Apa ca un bivol negru, regia Dan Piţa, Mircea Veroiu, Youssouff Aidaby, Petre Bokor, Andrei Cătălin Băleanu, România, 1970
- Balonul, regia Binka Zhelyazkova , Bulgaria, 1967
- Logodna Anei, regia Pantelis Voulgaris, Grecia, 1972
- Patru femei din Egipt, regia Tahani Rached, Canada/Egipt, 1997
- Întoarce-te, Africa, regia Lionel Rogosin, SUA/Africa de Sud, 1959
Selecţia filmelor a fost făcută de boardul festivalului constituit din Mirona Radu (regizor, producător, România), Andrew Mohsen (critic de film, director al biroului artistic Festivalul de Film de la Cairo) și Dian Weys (regizor, scenarist, Africa de Sud).
Devil's Bride– Mireasa diavolului, în regia lui Arūnas Žebriūnas, este unul dintre cele mai de succes filme lituaniene. Alegând forma unui muzical, o operă rock, autorul a rămas foarte aproape de cartea de care a fost inspirat filmul – "Whitehorn Mill" de Kazis Boruta, dar a creat în acelaşi timp o operă cinematografică originală. Un film plin de expresivitate, dar şi modern, cu o acţiune ce urmează linia melodică creată de Viaceslav Ganelin într-un mod amuzant şi relaxat.
Filmul urmăreşte povestea unui diavol – Pinciukas – care ajunge pe pământ, în apropiere de moara familiei Baltaragis. Pinciukas şi Baltaragis fac un pact: diavolul îl va ajuta pe proprietarul de moară să se însoare cu o femeie foarte frumoasă, Marcele. În schimb, morarul i-o va da de nevastă diavolului pe fata pe care el şi soţia sa o vor avea. După ce naşte copilul, Marcele moare. Fiica ei, Jurga (rol interpretat de actriţa care a jucat şi rolul mamei) va deveni o femeie foarte frumoasă şi tânărul Girdvainis se îndrăgosteşte de ea. Diavolul face tot felul de manevre pentru a-i despărţi pe Jurga şi Girdvainis, iar tatăl Jurgăi, morarul, ajunge să regrete pactul cu diavolul şi vrea să-l convingă pe acesta să se însoare cu sora lui, Ursule, care este mult mai urâtă.
Comparat adesea cu "Jesus Christ Superstar", filmul este, probabil, cel mai original muzical care a apărut în zona Ţărilor Baltice şi cel mai de succes film dat de cinematografia lituaniană în timpul perioadei sovietice.
În 2018, copia originală a filmului a fost restaurată. Prin amabilitatea Centrului Național al Cinematografiei din Lituania, Film O'Clock International Festival are bucuria să prezinte publicului din România, dar şi din celelalte ţări participante în Festival, această copie.
Filmul clasic românesc al acestei ediții este un documentar, "Apa ca un bivol negru", care descrie catastrofa inundațiilor devastatoare din primăvara anului 1970 şi care este cunoscut ca un film-manifest, afirmând o estetică şi o atitudine etică asociate unei noi generaţii de cineaşti, denumită "generaţia '70".
Dan Piţa mărturisea că: "... n-am avut niciun scenariu iniţial. Am avut doar evenimentul. Am filmat întâi la Brăila, apoi ne-am dus în Transilvania, la Sighişoara. Talentaţii operatori Demian, Tănase, Mărgineanu, Marinescu filmau la comanda noastră, uneori "în orb", fără să vizeze, bazându-se pe ceea ce le relatam noi. Aşa am filmat genericul şi recuperarea soldatului înecat şi altele, inventam pe loc un cinema pe care nu-l mai făcusem. ".
Filmul poate fi considerat un manifest pentru că s-a născut din nevoia creatorilor săi de a depune mărturie, prin mijloacele specifice filmului, în legătură cu un eveniment devastator. Apa ca un bivol negru a fost şi el remasterizat recent.
Pe data de 3 martie, celebrând astfel și Ziua Naţională a Bulgariei, Film O’Clock International Festival prezintă cinefililor unul din filmele semnate de prima femeie-regizor din Bulgaria care a creat filme de ficțiune - Binka Zhelyazkova – o producție din 1967, The Tied-Up Balloon – Balonul, un film realizat după un scenariu inspirat de o nuvelă cu acelaşi nume. Blinka Jeliazkova a creat acest film după cinci ani de absenţă din cinematografia bulgară, pentru că fusese interzisă de aparatul birocratic din cauza primelor sale filme.
"Balonul" este un film bazat pe o întâmplare reală. Un balon militar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a ajuns deasupra unui sat bulgăresc. Sătenii au decis să-l doboare, pentru a-şi face haine din materialul mătăsos al balonului. Urmărirea balonului dă naştere unor situaţii tragi-comice. Treptat, sătenii uită de intenţia iniţială de a urmări balonul, uită şi de cearta cu oamenii din satul vecin care voiau şi ei balonul şi evoluează în această alergătură după balon. În cele din urmă, balonul cade la sol, militarii vin să-l recupereze şi atunci, sătenii, pentru a salva balonul, îl înalţă din nou. Dar, în loc să plece, balonul se întoarce şi îi atacă pe soldaţi.
"Balonul" este un film modern, un amestec complex de comic şi tragic, plin de personaje colorate şi de situaţii care subliniază caracterul bulgarilor. Filmul este o răzvrătire împotriva standardelor artei socialiste, o creaţie plină de metafore, cu un final de un realism magic.
În ciuda succesului său, cinematografia bulgară a acelor ani nu a permis ca filmul să participe la Festivalul de Film de la Veneţia, unde fusese invitat, a permis ca pelicula să ruleze în cinematografe doar câteva zile, iar apoi a fost interzis timp de peste 20 de ani. Abia în 1989, filmul a fost prezentat la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin.
Festivalul aduce în atenția publicului filmul de debut al celui mai respectat regizor grec în interiorul țării sale– Pantelis Voulgaris, un regizor care are reputaţia unui fin observator al schimbărilor psihologice din viaţa de zi cu zi, The Engagement of Anna – Logodna Annei. Mare parte a acţiunii filmului se desfăşoară în curtea unei familii de burghezi dintr-o suburbie a Atenei, unde se adună familia pentru prima întâlnire a domnişoarei Anna cu cel care o curta. Treptat, postura şi pretenţiile lor fac loc ipocriziei şi condescendenţei de dincolo de masca altruistă. Prin contrast, Anna este fata săracă din sat pe care a "adoptat-o" bunica familiei şi care este prezentată ca o insulă de seriozitate şi forţă modestă. Atmosfera filmului devine întunecată după ce Anna şi viitorul mire petrec o noapte în oraş, iar familia bănuieşte tot ce poate fi mai rău şi îi cere acesteia să rămână servitoare în casă şi fată bătrână. Voulgaris prezintă neliniştea Annei care trebuie să aleagă între fericirea ei şi nevoile celor două familii. Alegerea Annei este o acuzaţie la adresa sistemului social pentru care o fată simplă este ca un miel de sacrificiu.
Regizorul filmului, Pantelis Voulgaris, va participa la o discuţie online moderată de criticul de film Cristi Mărculescu, alături de boardul festivalului, pe 4 martie, după proiecţia filmului, transmisă pe canalele oficiale ale festivalului, dar și în sălile de proiecție din cele șase țări.
Patru femei din Egipt este un film documentar canadian-egiptean din 1997, realizat de Tahani Rached. Filmul se învârte în jurul a patru prietene egiptene cu viziuni religioase, sociale și politice opuse.
Wedad Mitry a fost jurnalistă toată viața. Activistă încă din perioada studenției, a fost singura femeie aleasă în 1951 în Uniunea Studenților de la Universitatea din Cairo. În același an, s-a alăturat Comitetului de Rezistență Populară a Femeilor. Safinaz Kazem, jurnalistă, critic de teatru și scriitoare, este autoarea a numeroase cărți. În anii 1960 a fost studentă în Statele Unite - în Kansas, Chicago și New York. Shahenda Maklad s-a remarcat în mișcările studențești și naționaliste, candidând în campaniile parlamentare. Ea continuă lupta neobosită pentru drepturile țăranilor și alte cauze populiste. Amina Rachid este o persoană de stânga convinsă, s-a născut în vechea clasă superioară. Și-a finalizat studiile la Paris, unde a activat în Asociația Studenților Arabi din Franța și a lucrat timp de mai mulți ani la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică. Angajamentul său politic a readus-o în Egipt, unde predă literatură franceză la Universitatea din Cairo.
Patru femei din Egipt este mai mult decât un film. Cele patru femei vorbesc în mod animat despre națiune, politică, cultură și islam. Ele fac legături între politica și ideologiile din trecut și prezent și propria experiență. Femeile își saturează conversațiile cu umor și cu ironie, vorbind cu o candoare revigorantă și o onestitate dură, în timp ce analizează trecutul și trăiesc prezentul.
Din Africa de Sud, Film O’Clock International Festival propune un film din 1959, scris, produs şi regizat de Lionel Rogosin. Filmul a avut un efect profund asupra cinematografiei africane şi este considerat un document care păstrează vie moştenirea oraşelor din Africa de Sud din anii '50. Filmul este deopotrivă reportaj, documentar, film istoric şi film politic, pentru că persoanele şi evenimentele prezentate sunt reale.
Come Back, Africa – Întoarce-te, Africa este o poveste a experienţelor unor sud- africani de culoare. Scopul lui Rogosin a fost acela de a dezvălui duritatea şi nedreptatea apartheidului. Disperat să-şi întreţină familia, Zachariah, un tânăr Zulu, pleacă din satul său lovit de foamete la Johannesburg, pentru a lucra în minele de aur. Se stabileşte într-un oraş dominat de apartheid şi se loveşte de numeroasele interdicţii care-i îngrădesc orice mişcare. Zachariah nu se poate angaja dacă nu are permis, dar nu poate primi un permis dacă nu este angajat. El face tot felul de munci, este ridiculizat, insultat, ostracizat şi, în cele din urmă, este arestat. Toate trăirile lui Zachariah intenţionează să redea furia populaţiei sud-africane indigene care nu avea drepturi şi care era obligată să supravieţuiască supunându-se unor reguli rasiale nescrise, în timp ce familiile se dezintegrau.
Fie că este vorba de filme documentare, de musical cu tente umoristice, sau de filme de ficțiune inspirate dintr-o realitate frustă, proiecţiile din acest an ale Film O’Clock International Festival vă propun o analiză profundă a societăţii şi a problemelor pe care aceasta le-a avut şi, poate, încă le mai are.
În plus, festivalul organizează miercuri, 2 martie, orele 17:00 – 18:30, în mediul online, o dezbatere despre posibilităţile de colaborare şi de susţinere reciprocă în prezentarea filmelor clasice, despre oportunităţi şi dificultăţi cu care se confruntă cei care încearcă să atragă publicul către filmul clasic. Participarea este gratuită, prin rezervare la acest link: https://bit.ly/3oyEi8u
