Istoria teatrului în București începe în primele decenii ale secolului al XIX-lea, 
când domnița Ralu înființează pe actuala Calea Victoriei teatrul de la Cișmeaua Roșie. Societatea Filarmonică propune construirea unui teatru național și în 1848 începe construcția primului Teatru Național din București. Acest edificiu a ocupat până în 1944 spațiul de lângă Palatul Telefoanelor, unde astăzi se află Hotelul Novotel.
În vara anului 1944, clădirea teatrului a fost victima bombardamentelor aeriene și a fost complet distrusă. După aceste evenimente, teatrul și-a desfășurat activitatea în mare parte în sălile Comedia și Studio.
Între anul 1964 și anul 1973 au loc lucrările pentru ridicarea noului edificiu cultural de vizavi de Universitatea București, sub îndrumarea arhitecților Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu și a inginerului Alexandru Cișmigiu. Arhitectura inițială era caracteristică stilului modernist al anilor ’60, însă celebra formă de „pălărie” nu a fost pe placul conducătorului socialist, drept pentru care, după un incendiu în 1978, a cerut refacerea exteriorului și a interiorului.
Astfel, clădirea teatrului și-a pierdut pălăria, însă și-a recuperat-o câteva decenii mai târziu. În perioada 2006-2007 clădirea a fost reevaluată și s-a constatat că nu îndeplinea standardele de statistică și seismică. În toamna anului 2014, după mai mult de 4 ani de lucrări, clădirea Teatrului Național a fost redeschisă și pune la dispoziția artiștilor și a spectatorilor șapte săli: Sala Mare, Sala Studio, Sala Atelier, Sala Pictura, Sala Media, Sala Mică și Sala în Aer Liber.
Ne bucurăm că articolul nostru v-a stârnit interesul. Ne-ar fi de mare folos dacă v-ați răpi încă 4 minute pentru completarea acestui chestionar.
