O croazieră în spațiu
Existența unicului observator public din municipiul București se datorează fondatorului său, Vasile Urseanu, care și-a amenajat casa pentru a se bucura de a doua lui mare pasiune, după marină, astronomia. Scopul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este de a folosi toate resursele disponibile pentru a îmbunătăți cunoștințele publicului în materie de astronomie.
Clădirea Observatorului și fosta reședință a lui Vasile Urseanu, aflată pe bulevardul Lascăr Catargiu la numărul 21, a fost construită între 1908 și 1910. În acea perioadă, amiralul era președintele Societății Astronomice Române „Camille Flammarion”, înființată de Victor Anestin, al cărei scop era promovarea astronomiei la nivelul maselor. Construcția a fost ridicată după planurile amiralului și a fost finanțată tot de acesta. Datorită profesiei sale de care era profund atașat, a decis ca reședinta lui să ia forma unui iaht dotat cu o cupolă astronomică. Din acel loc, el avea posibilitatea de a-și face observațiile și de a avea, în același timp, senzația că plutește pe mare. În cupolă se afla o lunetă Zeiss care la momentul respectiv era a treia ca mărime din țară, cu 150 de milimetri în diametru și o distanță focală de 2,7 metri. După decesul lui Vasile Urseanu, în 1926, luneta a fost scoasă din funcțiune, iar activitățile grupului în materie de astronomie au luat sfârșit.
Șapte ani mai târziu, Jeanne Urseanu, soția amiralului, a donat imobilul Primăriei Municipiului București, iar la 1 iunie 1933, în urma unui decret al regelui Carol al II-lea, clădirea Observatorului adăpostea Pinacotecta Municipală. În 1949, tablourile Pinacotecii au fost luate în primire de Galeria Națională și Muzeul de Arte, iar „iahtul” și-a recăpătat funcționalitatea sub administrația academicienilor Călin Popovici, Aurel Iacovache și George Demetrescu.
Cu ce privim spre stele?
În anii ’60, Observatorul, fiind și „Muzeul Științelor Experimentale”, a fost echipat cu un laborator fotografic dotat cu aparatură fotografică nouă, două lunete și un celostat polar (pentru cunoscători – o lunetă azimutală de 80/500 de milimetri, o lunetă ecuatorială Zeiss de 80/1200 de milimetri și un celostat polar Zeiss de 120 de milimetri în diametru).
În 1968 s-a înființat Astroclubul București ai cărui membri colaborează îndeaproape și astăzi cu angajații Observatorului, oferind o altfel de perspectivă asupra spațiului cosmic. Aceștia organizează sesiuni informative, conferințe și evenimente pentru public și participă, în măsura posibilităților, la procesul de cercetare astronomică.
Ultimele instrumente, și cele mai performante, ajung în posesia Observatorului Astronomic prin intermediul Alpha Bank, ce le donează în 2008 un telescop MEADE LX200R de 30 de centimetri în diametru și un telescop solar Coronado PST. Cu aceste aparate, experiența astronomică este substanțial îmbunătățită, vizitatorii putând privi cu o claritate mult mai mare explozii solare, planete și alte corpuri cerești.
Pătrunderea în necunoscutul universului
Pe lângă exploziile și petele solare ce pot fi admirate pe timp de zi, de marți până vineri, între orele 14 și 18, celelalte corpuri cerești pot fi văzute în cadrul observațiilor nocturne de marți, vineri și sâmbătă, de la ora 19.30 până la 21.45 (ultimul vizitator). Există o multitudine de corpuri cerești vizibile din Observatorul Astronomic, multe dintre ele fiind chiar descoperiri ale unor astronomi români. Printre acești aștri se găsesc planeta Mercur cu craterul Eminescu, planeta Venus cu craterul denumit după poeta și omul politic Elena Văcărescu, și planeta Marte cu craterele Iazu și Batos (numele a două localități din România) și cu valea Rhabon (numele antic al râului Jiu). Până în luna august poate fi văzută planeta Jupiter cu cei mai mari patru sateliți ai săi decoperiți de Galileo Galilei, Europa, Io, Callisto și Ganymede.
Luna care, fiind cel mai apropiat corp de Pământ, oferă cele mai frumoase vederi, are un singur crater cu nume românesc – craterul Haret, dar care nu este vizibil de pe Terra. În schimb, la două zile după Primul Pătrar până în Lună Plină, de la Observator poate fi văzut lanțul muntos selenar Montes Carpatus ce a primit denumirea după Munții Carpați. Lângă acest lanț poate fi văzut și faimosul crater Copernicus ce are un diametru de 93 de kilometri.
De asemenea, informații despre asteroizi și comete, chiar și cu nume românești (și observații astronomice pentru norocoșii care sunt acolo la momentul potrivit), pot fi obținute de la personalul Observatorului. Printre aceste corpuri cerești enumerăm asteroizii 2331 Pârvulesco, 9495 Eminescu, 4268 Grebenikov, 9494 Donici, 6429 Brâncuşi, 9493 Enescu, 9253 Oberth, 9406 Sanduleak, 10034 Birlan și cometele lui Victor Daimaca, Damaica 1943c și Van Gent Peltier Damaica 1943 W1.
Consolidarea, restaurarea și conservarea Observatorului Astronomic
În iunie 2014, Primăria Municipiului București a demarat lucrări în vederea consolidării, restaurării și conservării Observatorului Astronomic „Vasile Urseanu”. Bugetul pentru acest proiect a fost obținut de la Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, dar și prin contribuția Guvernului României.
Termenul limită pentru finalizarea construcțiilor era mai 2015, însă, Observatorul și-a recăpătat funcționalitatea abia la începutul lunii decembrie 2016. În acest interval, activitatea a fost desfășurată printre ruinele Palatului Voievodal Curtea Veche unde a fost montat telescopul și au fost organizate observații astronomice cu publicul.
Mijloace de transport:
- metrou: stația Piața Romană
- autobuz: stația Povernei linia 300, stația Orlando linia 381
Ne bucurăm că articolul nostru v-a stârnit interesul. Ne-ar fi de mare folos dacă v-ați răpi încă 4 minute pentru completarea acestui chestionar.
