Arta țărănească – mereu în pas cu vremurile
Muzeul Țăranului Român sau MȚR, cum este cunoscut printre bucureșteni, este mai mult decât o expunere etnografică românească – este o idee, un concept ce ancorează omul atât în prezent, cât și în trecut.
Situat pe Șoseaua Kiseleff, în apropiere de Piața Victoriei, integrează cultura satului, reprezentată prin colecții vaste de obiecte țărănești, în conștiința orășenilor atrăgându-le atenția cu evenimentele și activitățile culturale deosebite, cu istoricul fascinant al muzeului și nu în ultimul rând cu mâncare, băutură și muzică bună!
Conceptul premergător muzeului
Nu cu mult timp de la unirea Principatelor, ideea de „om de la țară” capătă o încărcătură simbolică extraordinară la nivelul identității naționale a românilor. Drept urmare, Alexandru Ioan Cuza, în 1863, în încercarea de a reduce concurența produselor străine prin deschiderea unei expoziții de produse țărănești la Obor, a dat curs unor serii întregi de alte expoziții naționale și internaționale sau de colecții personale cu aceeași tematică – țăranul român.
Curând apare necesitatea de a construi un muzeu național care să servească găzduirii obiectelor artizanale românești. Astfel, după câteva tentative eșuate de a înființa un muzeu în adevăratul sens al cuvântului, în 1906, istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaș ajunge la cârma Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială situat pe locul vechii monetării a statului. În 1912, Tzigara îi comunică arhitectului Nicolae Ghica-Budești viziunea sa pentru noua clădire ce urma să adăpostească Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională, iar mai apoi „Muzeul de Artă Naţională Carol I”, și anume, să fie „un palat al artei pământene”.
Vicisitudinile vremurilor
Construcția clădirii a întâmpinat nenumărate obstacole care au prelungit finalizarea acesteia până în anul 1941 când imaginea de astăzi a muzeului a fost definitivată. În rândul bucureștenilor, noul muzeu în stil neoromânesc trecea sub numele de Muzeul de la Șosea. După al Doilea Război Mondial – în timpul căruia „palatul” era în pericol de a deveni cazarmă pentru armata sovietică – sub imperiul regimului comunist, în 1948, Alexandru Tzigara-Samurcaș este înlăturat din funcția de director al muzeului.
Din 1953, clădirea a funcționat, succesiv, sub mai multe nume: Muzeul Lenin-Stalin, Muzeul Partidului Comunist și Muzeul de Istorie a Partidului Comunist și a Mișcării Revoluționare și Democratice din România. Colecțiile muzeului au stat o perioadă în incinta Muzeului de Artă Populară al Republicii Socialiste România (actualul Palat Știrbey) condus de Tancred Bănăţeanu, apoi au fost ascunse în magaziile Muzeului Satului.
Abia după revoluția din 1989, colecțiile se întorc în reînființatul Muzeu al Țăranului Român al cărui director, numit de ministrul culturii de la vremea respectivă, Andrei Pleșu, era pictorul Horia Bernea.
Colecții din inima satului
Contrar așteptărilor, Muzeul Țăranului Român nu este un muzeu „de societate” sau etnografic, ci are o identitate proprie și unică la baza căreia stă tot ceea ce cuprinde „omul tradițional”. Astfel, prin cele circa 90.000 de obiecte din patrimoniul muzeului, publicul are ocazia să se apropie de cultura satului și să o înțeleagă.
Piesele sunt împărțite sistematic în colecții de ceramică, țesături, obiecte din lemn, obiecte religioase, porturi, obiceiuri și multe altele. Cele aproape 18.000 de obiecte din colecția de ceramică sunt reprezentative pentru localitățile de olari din România (aproximativ 200, printre care Horezu, Curtea de Argeș, Lăpuș, Rădăuți și Făgăraș) și cuprind, de asemenea, toată zestrea a două ateliere de olărit din Vâlcea și Hunedoara. Piesa de ceramică cu cea mai mare vechime datează din 1746. O notă aparte este dată colecției de segmentul de miniaturi de lut de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Țesăturile din borangic, bumbac, cânepă sau in aparțin unei colecții de aproape 10.000 de obiecte, dintre care 1.577 au fost achiziționate de Alexandru Tzigara-Samurcaș, mai mult de 3.400 de Tancred Bănăţeanu, iar restul au fost obținute după anul 1991.
Colecția de lemn, mobilier și feronerie este alcătuită din circa 8.000 de componente donate de asociațiile ce promovau tradiția, „Domnița Maria” și „Furnica”, de familiile Brătianu, Tătărescu, Kalinderu, de Poșta Română și chiar și de intelectuali și preoți ai satelor Petrila, Hunedoara (Simeon Albu), Cetea, Alba (Ion Bota) sau Fărcașa, Bacău (Dumitru Popovici). Printre exponatele de seama se află „Casa din casă” a țăranului sculptor din Ceauru, Antonie Mogoș, care este chiar casa acestuia adusă de Tzigara în 1907 și etalată în interiorul muzeului.
Personaje de vază ale secolelor XIX-XX ca Sabina Cantacuzino, Regina Maria sau Elisa Brătianu au donat piese din portul românesc contribuind astfel la formarea unei valoroase colecții de aproximativ 20.000 de articole vestimentare din toate regiunile țării. Nici obiectele religioase nu sunt mai prejos! Icoane, vase, haine preoțești, cruci și troițe fac parte din colecția „Religioase” ce număra circa 4.000 de obiecte.
Ateliere de creativitate. Expoziții. Tururi virtuale
Muzeul Țăranului Român, pe lângă colecțiile expuse în permanență, își menține spiritualitatea și atmosfera artistică prin găzduirea numeroaselor expoziții temporare, târguri, activități dedicate atât copiilor, cât și adulților sau diverse evenimente culturale.
Încercările personalului muzeului de a angrena publicul în activitățile „țărănești” nu se opresc aici. Au creat un Muzeu virtual al Copilăriei care să cufunde „ adulții, dar și copiii, în lumi uitate”, au deschis Galeria de Artă Țărănească de unde poți lua acasă cu tine o frântură din spiritul „de la țară” și au amenajat Clubul Țăranului Român unde ai ocazia să mănânci preparate țărănești, să servești un vin românesc și să asculți, poate, un concert – toate într-un cadru intim ce păstrează discret și plăcut tema muzeului.
Anul acesta, MȚR a intrat în renovare. Aceste lucrări presupun consolidarea celor trei corpuri și renovarea și remedierea pardoselilor, a scărilor, a tâmplăriei exterioare metalice și a elementelor decorative. Totodată, vor fi instalate rampe și platforme pentru facilitarea accesului persoanelor cu handicap locomotor. Lucrările sunt prevăzute pentru trei ani, timp în care muzeul va funcționa pe secțiuni, nu va fi închis complet.
Mijloace de transport:
- metrou: stația Piața Victoriei
- autobuz: liniile 300, 381, 783 stația Piața Victoriei
- tramvai: liniile 24, 42, 45, 46 stația Piața Victoriei
Ne bucurăm că articolul nostru v-a stârnit interesul. Ne-ar fi de mare folos dacă v-ați răpi încă 4 minute pentru completarea acestui chestionar.
![Muzeul [In]vizibil. Șantier de explorări #1](/thumbs/home/2017/01/30/muzeul-in-vizibil-santier-de-explorari-1-17078.jpg)
