Asociația VIRA anunță lansarea rezultatelor cercetării multidisciplinare realizată în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”. Casele și oamenii din spatele ușilor, resorturile de ordin cultural, social și economic care își pun amprenta asupra experienței de locuire, au reprezentat direcțiile de analiză ale echipei extinse de cercetare. Dezbaterea dedicată cercetării va avea loc vineri, 11 decembrie, începând cu ora 16.30, la Cetatea Artelor din strada Henri Coandă nr. 38, anunţă organizatorii printr-un comunicat de presă.
Cercetarea „De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan” a fost realizată în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”, finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României în cadrul programul PA17/RO 13 Promovarea Diversității în Cultură și Artă din cadrul Patrimoniului Cultural European.
Modul în care spaţiul de locuit este folosit descrie idei şi valori culturale, iar experienţele de locuire surprind deopotrivă istoria personală şi pe cea a comunităţilor sau grupurilor de oameni. Astfel, subiectul locuirii în Capitală a fost abordat prin prisma a opt tipologii și, în special, a particularităților acestora: căminele și chiria, casa în credit, apartamente din blocurile construite în perioada socialistă, ansamblurile rezidențiale, spațiile de locuit din zona periurbană din proximitatea Bucureștiului, fostele case naționalizate și cazul persoanelor evacuate, locuințele din zone de tip „ghetou” și persoanele fără adăpost.
Cercetarea „De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan” scoate în evidență influența majoră pe care statutul de proprietar continuă să îl aibă asupra experienței de locuire. Deținerea unei locuințe este asociată cu stabilitatea, securitatea și este, în același timp, o investiție. Acesta este și unul dintre motivele pentru care statutul de chiriaș e perceput ca fiind unul vulnerabil, atât în raport cu proprietarii, cât și în raport cu propriile așteptări. În ceea ce privește locuirea în rate, o constantă a acesteia este dată de noțiunea de compromis pe care viitorii proprietari o resimt prin alegerea unei zone și unui anumit tip de locuință, prin adoptarea unui stil de viață mai cumpătat și prioritizarea creditului.
Rezultatele studiului prezintă și standardul aspirațional în privința căminului visat: locuința individuală sau, altfel spus, „casa pe pământ”, diferită însă de locuința rurală tradițională. Studiul de caz ce prezintă specificul locuirii în zona periurbană a Capitalei – comuna Chiajna, județul Ilfov – abordează transformările prin care trec locatarii, locuințele lor, dar și localitatea per ansamblu. Dintr-un spațiu eminamente agricol acesta devine, treptat, unul construit, căpătând caracteristicile celui urban.
Analiza transformării unui spațiu de locuit în „acasă”, cu accent pe apartamentele din blocuri ridicate în perioada industrializării socialiste (cartierul Tineretului), reflectă caracterul de proces al acestei transformări. De cele mai multe ori interiorul unui astfel de apartament, standardizat, se află în strânsă legătură cu identitatea celui care îl locuiește. În cazul noilor ansambluri rezidențiale, criteriile modernului și ale esteticului devin factori decisivi în alegerea unei locuințe.
Acolo unde există deficiențe de infrastructură, resurse sau servicii – cu accent pe zonele de tip „ghetou” din Capitală – valorile familiei extinse și comunitatea devin mai importante decât spaţiul fizic privat deţinut. Despre strategii de supraviețuire și adaptare se face discuție și în legătură cu naționalizarea caselor și restituirile de facto. Este vorba de locuirea în vecini, la rude și chiar bricolarea unor locuințe în stradă.
Legătura cea mai puternică între locuire și identitate iese în evidență în situația persoanelor fără adăpost. Cercetarea reflectă rolul organizațiilor neguvernamentale în procesul de redobândire a identității, prin sprijinul pe care acestea îl oferă persoanelor care locuiesc în stradă.
Echipa care a documentat şi analizat varietatea formelor şi experienţelor de locuire din Bucureştiul contemporan, coordonată de Natalia Negru, a fost alcătuită din cercetători din cadrul Asociaţiei Vira (Andra-Mitia Dumitru, Cristina Boboc, Oana-Cristiana Iftode, Vlad Cătună) şi Muzeului Naţional al Ţăranului Român (Carmen Mihalache, Maria Mateoniu, Ciprian Voicilă, Bogdan Iancu, Cosmin Manolache). Aceștia au fost sprijiniţi de studenţi voluntari de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială (Universitatea din Bucureşti), Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative și Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”.
Cercetarea „De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan” a fost realizată în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”, finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României în cadrul programul PA17/RO 13 Promovarea Diversității în Cultură și Artă din cadrul Patrimoniului Cultural European.
Modul în care spaţiul de locuit este folosit descrie idei şi valori culturale, iar experienţele de locuire surprind deopotrivă istoria personală şi pe cea a comunităţilor sau grupurilor de oameni. Astfel, subiectul locuirii în Capitală a fost abordat prin prisma a opt tipologii și, în special, a particularităților acestora: căminele și chiria, casa în credit, apartamente din blocurile construite în perioada socialistă, ansamblurile rezidențiale, spațiile de locuit din zona periurbană din proximitatea Bucureștiului, fostele case naționalizate și cazul persoanelor evacuate, locuințele din zone de tip „ghetou” și persoanele fără adăpost.
Cercetarea „De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan” scoate în evidență influența majoră pe care statutul de proprietar continuă să îl aibă asupra experienței de locuire. Deținerea unei locuințe este asociată cu stabilitatea, securitatea și este, în același timp, o investiție. Acesta este și unul dintre motivele pentru care statutul de chiriaș e perceput ca fiind unul vulnerabil, atât în raport cu proprietarii, cât și în raport cu propriile așteptări. În ceea ce privește locuirea în rate, o constantă a acesteia este dată de noțiunea de compromis pe care viitorii proprietari o resimt prin alegerea unei zone și unui anumit tip de locuință, prin adoptarea unui stil de viață mai cumpătat și prioritizarea creditului.
Rezultatele studiului prezintă și standardul aspirațional în privința căminului visat: locuința individuală sau, altfel spus, „casa pe pământ”, diferită însă de locuința rurală tradițională. Studiul de caz ce prezintă specificul locuirii în zona periurbană a Capitalei – comuna Chiajna, județul Ilfov – abordează transformările prin care trec locatarii, locuințele lor, dar și localitatea per ansamblu. Dintr-un spațiu eminamente agricol acesta devine, treptat, unul construit, căpătând caracteristicile celui urban.
Analiza transformării unui spațiu de locuit în „acasă”, cu accent pe apartamentele din blocuri ridicate în perioada industrializării socialiste (cartierul Tineretului), reflectă caracterul de proces al acestei transformări. De cele mai multe ori interiorul unui astfel de apartament, standardizat, se află în strânsă legătură cu identitatea celui care îl locuiește. În cazul noilor ansambluri rezidențiale, criteriile modernului și ale esteticului devin factori decisivi în alegerea unei locuințe.
Acolo unde există deficiențe de infrastructură, resurse sau servicii – cu accent pe zonele de tip „ghetou” din Capitală – valorile familiei extinse și comunitatea devin mai importante decât spaţiul fizic privat deţinut. Despre strategii de supraviețuire și adaptare se face discuție și în legătură cu naționalizarea caselor și restituirile de facto. Este vorba de locuirea în vecini, la rude și chiar bricolarea unor locuințe în stradă.
Legătura cea mai puternică între locuire și identitate iese în evidență în situația persoanelor fără adăpost. Cercetarea reflectă rolul organizațiilor neguvernamentale în procesul de redobândire a identității, prin sprijinul pe care acestea îl oferă persoanelor care locuiesc în stradă.
Echipa care a documentat şi analizat varietatea formelor şi experienţelor de locuire din Bucureştiul contemporan, coordonată de Natalia Negru, a fost alcătuită din cercetători din cadrul Asociaţiei Vira (Andra-Mitia Dumitru, Cristina Boboc, Oana-Cristiana Iftode, Vlad Cătună) şi Muzeului Naţional al Ţăranului Român (Carmen Mihalache, Maria Mateoniu, Ciprian Voicilă, Bogdan Iancu, Cosmin Manolache). Aceștia au fost sprijiniţi de studenţi voluntari de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială (Universitatea din Bucureşti), Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative și Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”.
Raportul final de cercetare va putea fi consultat la adresa www.bucharesthousingstories.ro, la o dată pe care Asociația Vira o va face publică în curând. Acesta va cuprinde următoarele titluri:
Locuiri tranzitorii. De la camera de cămin la locuința cu chirie. Autor: Maria Mateoniu
Locuiri tranzitorii. De la camera de cămin la locuința cu chirie. Autor: Maria Mateoniu
O etnografie a locuirii în rate. Autor: Oana Cristiana Iftode
Apartamentul de bloc între spațiu de locuit și „acasă”. Autor: Andra-Mitia Dumitru
„Mare, curat și frumos”. De la blocul comunist la ansamblu rezidențial. Autor: Cristina Boboc
„Metropola” Chiajna. Experiențe ale locuirii într-un spațiu rural periurban. Autor: Carmen Mihalache
Locuirea în spații disputate. Case naționalizate, retrocedări și evacuări în București. Autori: Bogdan Iancu şi Cosmin Manolache
Locuire colectivă şi solidaritate în zonele de tip „ghetou”. Autor: Vlad Cătună
Casa din stradă. Cum locuim când nu avem unde locui. Autor: Ciprian Voicilă
Complementar activității de cercetare, echipa proiectului Case Vii continuă realizarea web documentarului Bucharest Housing Stories și desfăşurarea unor ateliere de educaţie culturală cu tineri liceeni.
