La Dumbrava, aşezare de la poalele Munţilor Călimani, mai există tradiţii şi obiceiuri străvechi care au supravieţuit timpurilor moderne şi sunt păstrate şi transmise într-o formă cât mai autentică .
La Dumbrava creşterea oilor este una dintre ocupaţiile de bază ale locuitorilor de aceea tradiţiile pastorale sunt la mare cinste şi sunt aşteptate de tot satul. Un eveniment mult aşteptat este „măsura oilor“ care are loc, de regulă, la începutul lunii mai după ce se formează stânele şi înainte de a urca la munte .
„Măsura oilor” este precedată de unele activităţi practice: asocierea ciobanilor, repararea stânelor, arendarea suprafeţelor pe care se va păşuna etc. Ziua în care are loc măsura este duminica pentru a putea participa cât mai multă lume, chiar dacă nu sunt deţinători de animale tot au un vecin sau o rudă care îi invită să le fie alături pentru că frumuseţea constă tocmai în numărul mare de participanţi. Se merge cu tractorul sau căruța, dar din ce în ce mai mult participanţilor le place să simtă mirosul naturii renăscute şi să bată cărările, care abia se mai cunosc, amintindu-şi de frumuseţea copilăriei.
Odată ajunşi la locul cu pricina încep pregătirile: bărbaţii taie mielul pentru frigare, femeile se ocupă de pregătirea mesei, copiii adună lemne pentru foc, aduc apă de la izvor, între timp zburdând ca mieluşeii.
Un moment important este sosirea preotului satului care oficiază o slujbă de sfinţire a ţarinii, a păşunilor, a animalelor, stropeşte cu aghiazmă. În cadrul acestei ceremonii se fac rugăciuni pentru a cere protecţia divinităţii, ţăranul român fiind în strânsă comuniune cu Dumnezeu.
Urmează ospăţul pe pajiştea din vecinătatea stânii! Pe iarbă se întind feţe de masă ţesute şi ştergare pe care se aşează bunătăţile aduse de acasă – drob de miel, ouă roşii, cozonaci, la care se adaugă cele primite de la ciobani: urdă și caș. Vedetele acesei mese festive sunt: ţuica şi carnea de miel. Carnea este pregătită la frigare sau, mai nou, la grătar. La sfârşitul mesei este servit tradiţionalul balmoş. Participanţii se grupează în funcţie de preferinţe: rudenii, prietenii, vecini etc.
Cât timp are loc această masă câmpenească, ciobanii prepară în stână caşul, care va fi împărţit tuturor celor prezenţi, iar aceştia oferă ciobanilor produse pe care să le aibă pe un termen mai lung: făină de porumb, slănină, băutură etc.
Astăzi muzicanţii care participau odinioară sunt înlocuiţi cu o partidă de fotbal pe iarbă, echipele fiind mixte, iar miza fiind – de regulă – o ladă de bere.
Sigur, mulţi nu au putut fi prezenţi din diverse motive, dar acesta nu e un motiv de supărare pentru că duminică la „Piciorul Poiului” va mai fi o măsură a oilor la o altă stână aşa că nu e totul pierdut.
Le dorim ciobanilor să aibă o vară frumoasă, să fie feriţi de vremuri năpraznice şi să ne întâlnim la toamnă la „alesul oilor”.
