X

Primul doctorand în oină – Cristian Văduva

17 Aug 2017 | scris de A.R.J.S.T.
  • Primul doctorand în oină – Cristian Văduva

5,00 rating / 1 voturi
Review Merg.In

Odată ce s-a introdus oina în licee, a dorit să întemeieze o echipă de oină în școala în care era profesor. S-a dus să învețe cum e cu acest joc tocmai în localitatea Boureni. Implicarea lui în acest sport i-a adus diferite recunoașteri, în 2012 devenind membru în biroul federal al Federației Române de Oină. Anul acesta, Cristian Văduva tocmai a terminat primul an de doctorat, tema fiind puțin mai aparte – oina. A surprins pe toată lumea această decizie, mai ales că toți îl „atenționau” că nu va avea ce plagia.

 

Cum ați intrat în contact cu oina?

Undeva în primăvara anului 2008, odată cu introducerea oinei la liceu, în cadrul Olimpiadei Sportului Școlar, am considerat necesar să întemeiez o echipă de oină în școala unde predam. Nefăcând oină în facultate, a trebuit să merg alături de Băilești, în localitatea Boureni, care cu ani în urmă avusese o echipă campioană națională. Așa am luat contact prima oară cu acest sport, atunci am învățat să-l joc. Viceprimarul de atunci fusese și el la rândul lui jucător de oină și m-a primit cu brațele deschise.

Care v-a fost parcursul din acel moment încolo?

Ulterior m-am calificat la finala pe țară, unde l-am cunoscut pe domnul președinte Nicolae Dobre, care își dorea foarte mult să reactiveze mai multe cluburi de oină. Mi-am construit echipe care să participe atât în campionatul Federației (n.r.: Federația Română de Oină), cât și în campionatul școlar, iar în anul 2012 am devenit membru în biroul federal al Federației. Și performanțele au venit în urma muncii: la juniori am obținut locurile 2 și 3 pe țară, urmând să câștigăm peste 20 de titluri de campioni naționali la fete. Eu am fost responsabil de zona Olteniei unde, începând cu 2013, am reușit să creez echipe atât la nivel de gimnaziu, cât și liceu, dar și echipe care să ne reprezinte la nivel național.

Cum stăm cu echipele de oină?

Am făcut un proiect „Pierre de Coubertin” în parteneriat cu Federația Română de Oină și Ministerul Sporturilor prin care s-au creat echipe de fete la Dacia Mioveni 2012: echipa de la Spicul Horia, echipa de la Curcani, echipa mea de la Băilești – club care este situat în permanență în primele trei locuri. La ora actuală sunt aproximativ zece, douăsprezece cluburi de fete care participă prin rotație la competiții; prin rotație pentru că nu ar fi fonduri pentru a participa toate, deși dorința există. Avem la Maramureș echipa Dinamic Coruia, Biruința Gherăiești, CS Hoina Craiova, CSM Progresul Băilești, CS Dacia Mioveni, CS Spicul Horia, Cleopatra, Râmnicelul – astea sunt echipe care într-adevăr muncesc foarte mult și care de fiecare data revin în forță. Se formează din ce în ce mai multe echipe, peste tot prin țară, eu amintesc acum doar câteva.

Cum de avem atât de multe echipe de fete într-un sport în care foarte mulți ani au activat predominant bărbați?

Oina la fete a fost introdusă în 2013. A prins foarte bine întrucât sportul este de așa natură încât să stimuleze competiția dintre fete. Ele sunt chiar mult mai serioase și mult mai îndârjite decât băieții. Dacă reușești să construiești o echipă, poți cu siguranță să mergi ani buni cu ele în competiție. Regulile oricum sunt aceleași, singura diferență este greutatea mingii -  la fete variază între șaptezeci și o sută de grame, pe când la băieți poate ajunge și la o sută patruzeci de grame.

Pe ce v-ați axat în lucrarea de doctorat?

În cadrul Federației am considerat necesar, pentru a evolua în oină, să formăm specialiști. Având în vedere că, din cunoștințele pe care le am eu, în cadrul universităților de profil nu prea se predă oină încă, am decis să mergem la formare o parte dintre cei care făceam parte din biroul federal. Eu am avut șansa de a participa la cursurile doctorale din cadrul Universității Babeș-Bolyai, sub îndrumarea profesorului Monea Gheorghe. Prin tema abordată doresc să scot în evidență biomecanica bătăii la baston și anxietatea jucătorilor. Pe înțelesul tuturor, într-un joc de seniori, în momentul în care echipele sunt echilibrate din punct de vedere tehnic, diferența o face bătaia la baston. Dacă o echipă se concentrează mult mai bine la baston pentru a obține puncte, meciul va fi înclinat în favoarea ei. 

Cum este experiența de student/antrenor de la Cluj?

La Cluj am fost rugat să sprijin echipa nou-înființată „Politehnica Cluj” de seniori băieți și, pentru prima dată în istorie, s-a calificat cu rezultate foarte bune în primul turneu. Îl aștepăm acum pe următorul să vedem dacă obținem medalia sau nu, dar până acum ne aflăm pe locul 2. Din punct de vedere al cursurilor, am un noroc foarte mare, întrucât în cadrul Universității din Craiova, există un centru de cercetare. Acolo există un costum de senzori, care odată îmbrăcat, care creează o imagine geomecanică a tuturor unghiurilor, a tuturor pârghiilor care se creează în timpul bătăii la baston. Iar acest lucru mă ajută foarte mult în cercetarea mea. Sperăm să creăm o linie metodică, pentru a veni în sprijinul echipelor viitoare.

 

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Educație prin sporturi și jocuri tradiționale”, derulat de către Asociația Română a Jocurilor și Sporturilor Tradiționale, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Comentarii