X

Parcul Izvor, prin ochii celor care-și petrec timpul aici

13 Aug 2019 | scris de Ana Tepșanu
  • Parcul Izvor, prin ochii celor care-și petrec timpul aici
  • Parcul Izvor, prin ochii celor care-și petrec timpul aici
  • Parcul Izvor, prin ochii celor care-și petrec timpul aici
  • Parcul Izvor, prin ochii celor care-și petrec timpul aici
  • Parcul Izvor, prin ochii celor care-și petrec timpul aici
  • Parcul Izvor, prin ochii celor care-și petrec timpul aici

5,00 rating / 1 voturi
Review Merg.In

Bucureștiul nu se poate mândri ca fiind capitala europeană cu cele mai multe spații verzi, dar asta nu înseamnă că n-are motive de laudă în acest domeniu. Parcul Izvor este unul dintre ele.

 

Poziționat în apropiere de Palatul Parlamentului, pe malul drept al râului Dâmbovița, parcul este o opțiune ideală de relaxare, aproape de centrul orașului. 

 

Spațiul are iz britanic - nu e chiar Hyde Park-ul londonez, dar suprafața plată și arborii numeroși pe care-i găsești aici îl transformă într-o opțiune perfectă de picnic.

 

Un dram de istorie

Dacă e să ne aducem aminte de istoria parcului Izvor, acesta nici nu trebuia să existe, deoarece, în anii 1984-1985, aici era dealul Mihai-Vodă cu a sa mănăstire care-i purta (și încă-i poartă) numele. 

 

Anii au trecut și au venit cu planul de modernizare a Bucureștiului și de realizare a Centrului Civic, motiv pentru care dealul a fost nivelat, chiliile mănăstirii demolate, iar biserica mutată în spatele unor blocuri, pe strada Sapienței din București.

 

Actualul parc a mai ascuns ceva istorie distrusă pe suprafața lui, cum ar fi fostul Palat al Arhivelor Statului sau situl arheologic cu vestigii din epoca bronzului, aflat în curtea mănăstirii.

 

Ceaușescu și-a dorit să facă aici o mare sală de conferințe și recepții, dar a venit Revoluția din 1989, iar planurile n-au mai apucat să vadă lumina zilei. 

 

Tot răul spre bine

Toate experiențele și întâmplările de mai sus au contribuit la ceea ce numim astăzi Parcul Izvor. Numele propriu-zis l-a căpătat în anii '90, atunci când Primăria a plantat arbori aici și a construit câteva alei asfaltate.

 

În prezent, parcul are arbori precum mesteceni, castani, stejari, paltini sau tei, plantați de-a lungul anilor cu ajutorul diverselor acțiuni de voluntariat, ideali pentru a ține umbră în zilele călduroase de vară, când simți că orașul te sufocă.

 

Există patru alei principale, printre care și una care poartă numele lui Václav Havel, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe. Inițiativa a aparținut ambasadorului Republicii Cehe la București, care a donat în acest scop 40 de tei, simbolul național al poporului ceh.

 

Parcul Izvor este ideal pentru cei pasionați de jogging, cei care vor să-și scoată câinii la iarbă verde sau cei care pur și simplu vor să se relaxeze, feriți de zgomotul și haosul Capitalei.

 

Au fost construite și două terenuri de baschet, dar și un spațiu de joacă pentru cei mici, numit „Parlamentul Copiilor”.

 

Realitatea parcului de astăzi

Mărturiile celor de mai jos ne arată cum este văzut acest spațiu verde azi, de cei care-și petrec des timpul aici.

 

Pe Camil (41 de ani) l-am observat în timp ce mergea, ca faimosul Philippe Petit (din filmul The Walk) pe o chingă legată între doi copaci. Hobby-ul ăsta poarte numele de „slacklining”. 

 

L-am găsit concentrat, în timp ce încerca să-și mențină echilibrul în aer, dar având o oarecare libertate în mișcări, ceea ce făcea să pară întreg exercițiul foarte ușor. Avea o mini boxă portabilă, de unde se auzea „Vals”, melodia lui Smiley.

 

„Aici am distanța optimă pentru a face slacklining. Nu mai stau de ceva vreme în București, dar vin de câteva ori pe an aici și de fiecare dată ajung în Parcul Izvor. Îmi place, pentru că este foarte multă liniște și pot face ceea ce-mi place fără să mă deranjeze nimeni.”

 

Domnul Cristian (52 de ani) e paznic în parc de 3 ani și jumătate. L-am găsit stând liniștit, la umbra unui copac, lângă căsuța lui de paznic. 

 

Îmi place parcul ăsta pentru că e curat și îngrijit, cât de cât. Vin tot felul de oameni aici, de la familii cu copii, la tineri îndrăgostiți. Am văzut și mulți turiști care l-au admirat. E loc de mai bine și se mai pot face schimbări la parcul ăsta, dar e bine că până acum n-au fost niciun fel de probleme.”

 

Pe George (59 de ani) și pe Ana (55 de ani) i-am văzut stând la umbră, așezați pe niște scaune pescărești, cu o pătură pusă pe iarbă, unde stătea comod Fani, câinele familiei.

 

Copiii noștri sunt mari, plecați din țară, așa că ne-a rămas doar cățeaua. Pentru ea venim mai mult în parc. Am văzut aici oameni care vin cu hamac sau cu o pătură, deoarece e genul de parc englezesc. Spre exemplu, dacă te duci în Cișmigiu, e balamuc, lume multă, n-ai ce să faci. Aici nu te deranjezi om cu om, om cu câine, e liber și e loc pentru toată lumea. Venim cam de două ori pe săptămână, deoarece mă bucur pentru Fani poate și ea să alerge, îi dau drumul din lesă, mai stau și eu liniștită. Eu mă simt cel mai bine aici.”

 

Alice (50 de ani) este doamna de la magazinul din parc. Lucrează în Izvor de peste șase ani și îi place mult zona pentru că e liniște, uneori se mai întâmplă și evenimente sau concerte, așa că nu are timp să se plictisească.

 

„E un parc mare, frumos, curat și are tot ce vrei. Îmi place că văd oameni civilizați, cu bun simț, oameni drăguți, tineri, cu biciclete, role sau trotinete. Sunt și multe evenimente – HeyDay a fost 3 ani la rând, Festivalul Internațional de Folclor, a fost și teatru pentru copii. Ar trebui totuși să fie mai multe evenimente, mai ales pentru copii și tineri.”

 

Pe Roxana (31 de ani) am găsit-o stând la soare, relaxată, în timp ce citea „Totul se termină cu noi”, de Colleen Hoover.

 

„Îmi place în Izvor pentru că mi se pare liniștit, nu sunt prea mulți câini și e aproape de casă. Trec pe aici de fiecare dată când plec de la birou, așa mai merg și eu pe jos.”

 

Spațiul are iz britanic - nu e chiar Hyde Park-ul londonez, dar suprafața plată și arborii numeroși pe care-i găsești aici îl transformă într-o opțiune perfectă de picnic.

Fotografii de Ana Tepșanu

 

 

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

 

Comentarii