X

Cronica lui Walk & Shoot #3

17 Feb 2017 | scris de Merg În
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Bogdan Botofei +40722533125
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Bogdan Botofei +40722533125
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Bogdan Botofei +40722533125
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Bogdan Botofei +40722533125
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Bogdan Botofei +40722533125
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Bogdan Botofei +40722533125
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea
  • Cronica lui Walk & Shoot #3
    Foto: Ștefan Trăsnea

4,67 rating / 3 voturi
Review Merg.In

Duminică, 22 ianuarie, se anunțase cea mai caldă zi din lună. Noi eram entuziasmați de prezicerile lui „Busu” și ale Romicăi Jurca mai mult ca niciodată pentru că Walk & Shoot presupune ceva mers pe jos, iar cele 0 grade anunțate promiteau o plimbare ceva mai suportabilă decât gerul zilelor anterioare. Walk & Shoot #3, căruia ludic i-am spus și 3 Felii a vrut să arate participanților trei cartiere adiacente și totuși extrem de diferite ale Bucureștiului, cartiere cu istorii tumultoase, povești mai mult sau mai puțin știute și cu multă personalitate – cartierul Parcul Carol-Filaret, cartierul 13 Septembrie și cartierul Cotroceni. La finalul zilei ne-am uitat pe telefoanele cu aplicații pedometru și unii ar fi mers 7 km, alții 9 km și alții 12 km; traseul a fost de vreo 6,5 km așa că diferențele le-am pus pe agitația mai mare sau mai mica a fiecăruia în timpul ședințelor foto.

Așadar, duminică pe 22 ianuarie, ne-am întalnit cu toții aproape de Parcul Carol și am luat-o la pas pe strada Candiano-Popescu. Ghidul nostru, Andreea, ținea neapărat să ne arate primul proiect de locuințe sociale din București aflat pe strada Lânăriei. Ne-a vorbit tot drumul de Vicontele de Gramont care cândva deținea toată zona în moșie, de una dintre cele mai vechi fabrici din București (Uzina de gaz și electricitate de pe Candiano Popescu), de motivele pentru care primăria Bucureștiului a decis realizarea proiectelor de case sociale, de platanii de pe Lânăriei care au deja vreo sută de ani și câte și mai câte. La un moment dat, Bogdan (Botofei) remarcă strada Frigului și începe să facă fotografii – adevărul este că pancarta cu strada Frigului se potrivea de minune cu nămeții omniprezenți (n.r. – în prima parte a lunii ianuarie a nins extrem de mult și la momentul workshop-ului Bucureștiul era în continuare îngropat în zăpadă). Apoi, le zice glumind participanților ceva de genul „Bună dimineața! Suntem la workshop de fotografie și nici unul nu are încă aparatul în mână? Păi ce facem?”. Așa că, încet-încet, participanții și-au scos aparatele și au început clic-urile.

La Citrine cu Aeon Blank

Andreea ne-a dus prin Parcul Carol unde, pe lângă poze și povești, am făcut și ceva gimnastică: am urcat pe lângă scări până la Mausoleu, apoi am tot urcat și coborât în încercarea de a prinde lumina și compoziția perfecte, pentru ca la final să ne ducă pe o potecă cu pantă cam abruptă care ne-a scos la Filaret. După ce am cules și un participant întârziat, Andreea ne-a dus pe la Palatul Suter (apropo, știți cât de interesant arată strada Xenofon plină de zăpadă și gheață?), pe strada Lămâiței, pe strada Slobozia și tot ascultându-i poveștile – familia ei a locuit în zonă încă de la începutul secolului 20, așadar avea o grămadă de povești pe care numai un locuitor le poate ști – ne-am trezit că am ajuns pe strada Sirenelor, în fața unei clădiri renovate în care se află atelierul Citrine (design vestimentar). Prima imagine a fost cu multe textile de toate culorile și cu multe mașini de cusut însă de undeva mai din spate, se auzeau o chitară și cineva cântând. În spatele unui paravan imens de haine se aflau 3 dintre membrii formației Aeon Blank, care o puseseră de un mic show acustic doar pentru noi. Emil, solistul, a crescut în aceeași zonă cu Andreea și ne-a povestit și el una-alta despre ceea ce tocmai văzuserăm. Cu Aeon Blank am exersat fotografia de formație, Bogdan coordonându-ne la fiecare clic și dându-ne ca temă să realizăm o fotografie bună pentru un afiș de concert. Rând pe rând, fiecare participant și-a setat propriul cadru, am dat drumul la lumini, la mașina de fum și la muzica Aeon Blank pe fundal și am fotografiat cu toții sute de cadre.

Ion, al doilea ghid al nostru, și-a început povestea chiar de la Citrine. Pe geam se vedea singura casa care a supraviețuit demolărilor din zona Uranus. După sesiunea foto cu Aeon Blank, am plecat mai departe pe traseu.
Pentru că și Ion a copilărit în zonă a insistat pe istoria recentă a cartierului. Despre demolările care au avut loc în anii ’80 se găsesc relativ ușor materiale bine documentate și bine scrise.

Ion le-a povestit participanților cum, în cartier, a copilărit alături de peste 100 alți copii și despre jocurile copilăriei lor. Unul dintre locurile preferate de joacă erau fundațiile blocurilor neterminate de pe strada Uranus (acestea au fost terminate pe la începutul anilor 2000).  Apoi le-a aratat locul din spatele blocurilor, unde se juca la greu fotbal, frunza, elasticul, baschet și un million de alte jocuri. La frunza erau organizate adevărate campionate. Erau desenate trei terenuri – unul mare pe care se juca finala și două mai mici. Ion și-a adus aminte cum o parte din vecini au reușit să convingă și restul „blocatarilor” să construiască niște ghivece, că făceau prea mult zgomot jucându-se. Copiii din cartier au ripostat și, cu un ciocan, le-au distrus. Vecinii le-au reconstruit. Copiii le-au distrus din nou. A treia oara, copiii nu le-au mai distrus, au zis că-i mai bine să lase de la ei.
Au curs multe amintiri despre cum se jucau în curtea și pe gardul Palatului Parlamentului (în curte se găseau corcodușe, multe corcodușe). Tot 13 Septembrie a fost unul dintre locurile din București unde s-a născut moda rolelor (inline skating), locul unde s-a născut Mega Image în Romania (a fost frumos la inaugurare: s-a dat cu artificii) și locul unde mulți copii se jucau toată ziua. Pentru țevile pentru cornet mergeam pe „hotel” locul unde acum este JW Marriott Bucharest Grand.

Marriott, Cucina cu Chef Alin și Assamblage

Ajunși la JW Marriott Bucharest Grand, Ion ne-a condus în restaurantul Cucina, care în mod normal era închis pentru public la acea oră, unde ne-a întâmpinat Chef Alin Berba. Am fotografiat un show culinar de trei feluri, la final Chef Alin spunându-ne că lui nu îi place să fie fotografiat, dar că prezența și entuziasmul nostru l-au făcut să se simtă foarte confortabil și în postura de subiect principal al fotografiilor noastre. De la Cucina am plecat atât cu fotografii reușite, cât și cu poftă de mâncare, așa că următoarea oprire a fost chiar la masă unde am mâncat unul dintre felurile anterior demonstrate de Chef Alin – tortellini cu ricotta, prosciutto crocant și trufe negre.

Mâncați și entuziasmați am urcat până la etajul nouă (cu liftul, bineînțeles) unde, într-unul dintre apartamente, ne aștepta echipa de styling (Cristina Anghel de la Avon și Marius Achim de la Haze Hair) care tocmai finalizau look-ul Mădălinei (Rue des Modeles) pentru prima ședință foto. Conceptul ședințelor foto a fost multiculturalism, fiecare dintre cele trei ținute reflectând câte o naționalitate. Am început cu stilul Harajuku, apoi am continuat cu un stil clasic reminiscent a stilului feminin relaxat francez și am terminat cu un look glam androgin care ne-a dus cu gândul la T-Rex și David Bowie însă transpuși în prezent. Participanții au admirat ținutele modelului (mulțumim Molecule F) și au fotografiat timp de trei ore aproape fără oprire sub coordonarea lui Bogdan, care le dădea tot felul de teme de tipul „realizați o fotografie în care să fie o reflexie”, „găsiți cât mai multe triunghiuri în următoarele cadre” ș.a.m.d.

Era deja noapte afară când ne-am urcat în microbuz ca să ajungem la următorul punct al traseului: Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage, înființată de David Sandu. Acolo ne aștepta Alina Petcan care ne-a povestit despre bijuterii, despre manufactura acestora și ne-a arătat diverse tehnici de realizare a bijuteriilor. Cât Alina povestea și crea, noi fotografiam, căutând umbre în spațiul luminat de o singură lampă, prinzând detalii și, per total, încercând să realizăm acea poză bună cerută de Bogdan pentru momentul Assamblage. După ce ne-am luat rămas bun de la Alina, am fost preluați de Iulian de la ÎnCotroceni, care ne-a plimbat pe străzile luminate și pline de copii ieșiți la joacă în cartier. Am ascultat povești despre istoricul cartierului, despre schimbările prin care au trecut unele case, despre stilurile arhitecturale din Cotroceni și despre personalități care au trăit sau trăiesc în zonă.

Finalul Walk & Shoot înseamnă feedback. Ne-am adunat cu toții la sediul Merg.În unde am început să ne uităm prin fotografiile realizate și să le selectăm pe cele reușite. Bogdan ne-a cerut să arătăm o fotografie cu Bucureștiul iarna, una cu Aeon Blank, una cu show-ul culinar și una din sesiunile foto cu Mădălina. Fiecare am dat câte 4 fotografii și cu toții am stat să le analizăm și să le discutăm până pe la ora 23.00. Nici nu ne-am dat seama când a trecut ziua și când am făcut fiecare peste 1000 de fotografii. Dar na, acesta este Walk & Shoot.  

 

Comentarii